Mituri sau idei despre adopție. Adevărate sau false?
Updated: Mar 18, 2020
Nu tot ce auzi (de la lume) despre adopție este adevărat. Iată aici câteva aspecte care nu sunt neapărat corecte, pe care nu le știai sau pe care nu ți le spune nimeni înainte.
1. Pot să-mi aleg copilul visat!
FALS! Când te decizi să adopți, nu te aștepta să mergi să-ți alegi copilul ca dintr-o vitrină. Cel care alege pentru tine nu ești tu, ci calculatorul - dintr-o mare bază de dată cu toți copiii adoptabili din întreaga țară, conform criteriilor de selecție indicate de tine în cererea de adopție.
Criteriile de selecție nici nu sunt prea bogate, ci se referă doar la sex, vârstă, etnie, stare de sănătate, nivel de dezvoltare cognitivă.
Nu poți alege culoarea părului, culoarea ochilor, numele, aspectul, familia din care provine, nici măcar localitatea din care provin.
2. Mergem să căutăm un copil!
FALS! Nu voi, mama și tata din familia adoptatoare, vă alegeți copilul.
Nu voi sunteți personajele principale în această poveste!
Totul se face în interesul superior al copilului, deci se caută familia potrivită pentru copil - nu copilul potrivit pentru o familie!
Deci nu prea îți poți permite să faci nazuri... dar îți poți permite să accepți sau să refuzi ce ți se oferă.
3. Toți copiii adoptați provin de la casa de copii sau de la orfelinat
FALS! Copiii adoptabili - aprox 90% din totalul aflat în sistemul de protecție în România - trăiesc în plasament, iar dintre aceștia 36% sunt în grija unul asistent maternal.
Sub 20% dintre aceștia stau la casa de copii, deci ideea că toți copiii adoptați provin de la casa de copii este doar o idee preconcepută greșită.
Mai există o concepţie greşită: copiii provin de la orfelinat. Dar aceşti copii nu sunt orfani! Sunt consideraţi mai degrabă orfani sociali, decât biologici. Sub 10% sunt copii orfani (de mamă sau de ambii părinţi.
Copiii ajung în grija statului din diverse motive:
aproape 50% dintre copii provin din familii sărace care nu au posibilitatea de a-şi creşte copiii
un sfert au fost abandonaţi în maternitate sau în alte instituţii spitaliceşti după naştere
aproape 30% sunt copii care au suferit abuz şi neglijare
sub 10% sunt copii cu dizabilităţi
sub 1% sunt copii fugiţi de acasă sau copii care trăiesc pe stradă
Alte cifre interesante despre părinţii copiilor:
jumătate dintre copii au intrat în sistemul de protecţie înainte de vârsta de 3 ani
la jumătate dintre copii nu se cunoaşte cine este tată, deci provin din mame singure (familii monoparentale)
aprox 20% provin din mame cu dizabilităţi, cu probleme de sănătate mentală sau cu puţină educaţie
6% provin din mame adolescente
5% provin din părinţi cu dizabilităţi
sub 1% provin ca urmare a decăderii din drepturile părinteşti
În cazul meu:
Prima fetiţă provenea din mamă singură, săracă, fără educaţie, fără tată declarat. A fost abandonată la maternitate şi preluată în regim de urgenţă de asistent maternal profesionist. A locuit la acesta până la vârsta de 5 ani, când a fost adoptată.
A doua fetiţă a locuit în familia naturală până la 3 ani. Provine din familie săracă, numeroasă (mamă şi tată cu 6 copii), toţi copiii fiind preluaţi de stat din cauza sărăciei. A trăit 3 ani la asistent maternal, fiind adoptată la 6 ani
4. E plin de copii abandonați în România
ŞI FALS ŞI ADEVĂRAT.
Da, sunt mulți copii lăsaţi de izbelişte... În fiecare an intră în sistemul de protecţie socială aproximativ... (ţineţi-vă bine!) 10.000 de copii!
Dintre aceştia, se spune că 4 copii pe zi - unul la 6 ore! - sunt abandonați în maternitățile din România. 120 într-o lună, 1400 într-un an!
Mulți ca număr, dar doar 10% dintre copiii aflați în sistemul de protecție socială în România sunt considerați adoptabili, iar numărul de familii adoptatoare este și mai mic, adică jumătate din numărul de copii disponibili spre adopție.
Statistic:
din 100 de copii - doar 5 sunt adoptabili
dintre aceștia doar 2-3 au șansa de a fi adoptați de familii adoptatoare
Dacă ar fi să raportez această cifră la cei doi copii ai mei, adoptați în 2012 și respectiv 2015, dintr-un total de 100 de copii care așteptau o familie în Romania, doar ele două au avut această șansă, alți 98 de copii rămânând în sistem doar visând la asta...
6. Se caută copiii mici
ADEVĂRAT!
Peste 70% dintre familiile adoptatoare caută copii mici, sub 3 ani.
14% preferă copii între 3-5 ani
10% preferă copii de 5-10 ani
doar 2% se încumetă să adopte copii peste 10 ani.
Din numărul de adopții încuviințate într-un an, cel mai mare procent de adopții încheiate se referă la grupa de vârstă 0-2 ani, deci familiile adoptatoare se îndreaptă, în principal, spre această categorie de vârstă - cam 60% - deși nu aceasta este categoria de ârstă cu cel mai mare număr de copii adoptabili.
Abia pe locul 3 sunt copiii cuprinşi între 0-2 ani, deci nu aceasta este categoria cea mai ofertantă, în schimb da, e cea mai căutată, de aceea și problemele cele mai mari la adopție apar pentru familie care așteaptă un copil mic. Aici perioada de așteptare/căutare poate fi cea mai mare iar șansele de reușită sunt cele mai mici.
Cu alte cuvinte nu sunt disponibili atât de mulţi copii mici pe câte cereri de adopţie sunt, tot aşa cum nu sunt atâtea familii adoptatoare atestate pe cât de mulţi copii adoptabili sunt în România.
Cea mai numeroasă categorie de vârstă de copii adoptabili din România e reprezentată de copiii cu vârste între 7-13 ani.
În cazul meu:
În anul în care am adoptat primul copil (o fetiță de 6 ani la momentul respectiv) din cele 900 de adopții încheiate, au fost adoptați 500 de copii cu vârsta între 0-2 ani. Copilul meu se încadra în categoria de vârstă 3-6 ani, iar, la momentul acela, doar 260 de copii au fost adoptați din această categorie de vârstă, deci un procent de 30%.
Deci nu visa că, dacă ai văzut un bebeluș adorabil pe undeva (la asistent maternal, la creșă, la casa de copii, abandonat în maternitate) acesta poate fi al tău. E posibil să nu fie adoptabil, deci are părinți care nu și-au dat acceptul pentru a fi adoptat sau situația familială a acestui copil nu a fost încă definitivată, procedura de verificare a întregii familii fiind una de durată și dosarul lui poate fi încă în lucru. Doar așa ai mai putea spera încă...
7. Toți copiii adoptabili au un handicap sau au probleme de sănătate
FALS! Aprox. 20% din numărul de copii adoptabili prezintă un handicap, deci majoritatea - 80% - sunt copii normal sănătoși, ca atare este doar o idee preconcepută greșită.
17% dintre copii aflaţi ăn sistem se confruntă cu tulburări de retard
11% au o diz
abilitate
70% dintre aceştia sunt consideraţi greu adoptabili.
Totuşi, e adevărat că 80% dintre familiile adoptatoare caută copii sănătoşi, doar 1% dintre familiile adoptatoare acceptă copii cu probleme de sănătate.
8. Toți copiii adoptabili provin din familii numeroase
FALS! Doar 30% dintre copii adoptabili mai au frați adoptabili, deci pot proveni din familii cu 2-3-4-5 copii.
Dar adevărat, 50%dintre copii provin din familii nevoiaşe.
9. Copiii adoptați sunt/devin copii-problemă
ȘI ADEVĂRAT, ŞI FALS. Mulți dintre copiii adoptați prezintă tulburări de comportament, suferă sentimentul de respingere, își pun întrebări despre identitatea sa în jurul vârstei de 10-14 ani, pot avea probleme legate de stima de sine, se maturizează precoce, suferă dezechilibre psihice, complexe de inferioritate, pot prezenta comportament agresiv, anti-social. Pentru că prezintă aceste diferențe față de alți copii, născuți în familiile naturale, sunt etichetați drept copii problemă.
La vizita mea la ginecolog, împreună cu fata mea de 13 ani, medicul mi-a spus că peste 90% dintre copiii adoptați își încep viața sexuală la vârste neadecvate sau prezintă probleme legate de sarcini la vârste foarte fragede.
10. Dacă nu e copil bun, îl trimit înapoi la casa de copii.
FALS! Nu toate adopțiile reușesc, așa e, există foarte multe cazuri în care relația dintre părinții adoptivi și copiii adoptați este defectuoasă, periculoasă ori pentru o parte, ori pentru cealaltă. Reacția părinților sau a societății la aflarea problemelor din familia adoptatoare poate fi eronată, reducându-se uneori la idei de genul îl duc înapoi de unde a venit, să vină să-l ia statul. Nu se poate asta, legea nu permite desființarea adopției decât în cazuri excepționale și extrem de rare.
La vizita mea la avocat, la o astfel de idee, mi s-a spus că șansele de reușită a unui proces de anulare, desființare sau încetare a adopției sunt practic nule.
11. Durează o veșnicie!
FALS! Depinde de criteriile de selecție pe care le urmărești. Cu cât e vârsta mai scăzută (de exemplu sub 2 ani), cu atât numărul de copilași disponibili e mai redus, deci crește perioada de așteptare a unui copilaș adoptabil.
În cazul meu, la ambele adopții, a durat sub un an!
La Oana, am intrat în biroul Adopții de la Protecția Copilului în luna ianuarie, în iulie am cunoscut copilul și în decembrie deja se muta la mine.
La al doilea copil, a durat ceva mai mult până la găsirea copilului. Am avut 3 copii pe vizitat, la distanță de câteva luni,dar a durat mult mai puțin faza de potrivire. În iulie am depus cererea, în noiembrie același an am primit atestatul de persoană adoptatoare. În intervalul ianuarie-aprilie din anul următor am cunoscut două fetițe. În octombrie, anul următor, am cunoscut-o pe Mona, iar în decembrie se muta deja la mine. A durat, deci, sub un an să se mute la mine, dar, în total, a durat mai mult de un an din cauza faptului că am refuzat alte 2 propuneri anterioare.
12. Nu poţi adopta ca femeie singură sau femeie necăsătorită
FALS. Eu sunt un exemplu viu. Din statistici reiese că 12% dintre mamele adoptive sunt femei singure. Majoritatea dintre mamele adoptive singure sunt femei peste 40 de ani şi jumătate dintre acestea au studii superioare.
13. Nu pot adopta cuplurile de homosexuali
ADEVĂRAT. Legea nu permite adopţiile la cupluri de femei sau bărbaţi homosexuali.
14. Nu voi fi acceptată pentru că am peste 40 de ani!
FALS. În general, vârsta părinţilor adoptatori este peste 30 ani, cu o vârstă medie mai mare de 38 de ani, iar vârsta mamelor adoptive singure este de regulă peste 40 de ani.
15. Nu voi putea adopta pentru că am deja copiii mei
FALS. Poţi avea copiii tăi, dar să adopţi fără probleme. 14% dintre părinţii adoptivi au şi copiii lor biologici.
16. Toţi copiii adoptabili sunt romi
FALS. Din statistici reiese că sub 6% dintre copiii adoptabili figurează ca aparţinând acestei etnii, dar ei pot fi declaraţi români, deşi provenienţa este totuşi romă.
Ba, mai mult de atât, din studii reiese că, pe cererile de adopţie, 80% dintre familiile adoptatoare nu precizează preferinţe privind etnia copilului adoptat, deci nu ţin cont că sunt sau nu romi. (Eu fac parte dintre cei 20% care au avut preferinţele etnice.)
#mituriadoptie #despreadoptie #adoptieromania #adoptauncopil #copiiadoptivi #parintiadoptivi #copiladoptabil #catdureazaadoptia