• www.adoptiv.ro
  • Suntem pe Facebook

Un blog despre copii adoptivi și mame adoptive

#2 Înainte de a te decide să adopți: CONSULTĂ-TE!

Updated: Mar 18

După ce te-ai gândit singură înainte, după ce n-ai dormit zeci de nopți cu acest gând în minte, după ce ai trecut de la da la nu de o sută de ori, după ce azi ai zis

„o fac” și mâine ai bătut în retragere... începe să ceri păreri din afară!


Discută cu partenerul de viață


Trebuie să vezi din partea lui asumare sută la sută a unei asemenea responsabilități.

Sunt bărbați care nu agreează ideea creșterii copilului altuia, deci discutați îndelung, cu bune și rele, cu ușoare și grele.


Nu-l zăpăci cu meciurile la care se va duce cu puștiul la 10-12 ani! Nu-i aburi mintea cu balul de absolvire al fiicei sale, că... nu e copil! Orice urmă de dubiu de la primele voastre discuții poate deveni scânteia marilor probleme de mai târziu.

Știai că poți adopta și singură? Da, chiar și dacă ești căsătorită, dar gândește-te la reacțiile partenerului tău când atenția ta se va canaliza prioritar spre copilul tău. Nu zic spre copilul vostru, pentru că nu se știe cum va trata partenerul/soțul/concubinul copilașul pe care te decizi să-l aduci acasă...


De aceea trebuie să analizați îndelung problema, chiar și cu scandalurile de rigoare. Mai bine vă certați înainte de a vă decide – da sau nu - decât mai târziu când realitatea ar putea dezechilibra și cuplul, și familia.


Discută cu mama ta


Întreab-o prin ce a trecut ea când ai venit tu sau frații tăi pe lume.

Cere-i să-ți spună sincer necazurile sale și cum le-a depășit la diferite vârste.

Întreab-o cum îi surâde ideea să fie bunica unui copil de alt sânge decât al vostru.


Discută cu alte mame adoptive


Ideea cu forumurile pe net eu nu o agreez, pentru că există multă dezinformare acolo, deci nu îți recomand să le urmărești, pentru că ori te vei speria și vei fugi, ori dimpotrivă, te vei umple de o lumină mult prea frumoasă despre rolul de mamă și acolo, de fapt, e fiecare cu norocul ei și cu povestea ei de viață.


Poate cunoști vreo mamă cu copil adoptat sau găsești vreo asociație, vreun grup de suport pe această temă. Vorbește, întreabă-le orice! Ascultă-le poveștile. Și cele dulci, și cele acre, și cele dulci-acrișoare...


Auzisem și eu povești despre copii care au fugit de acasă la o anumită vârstă... despre copii care au furat din casa părinților sau din alte case... despre copii adoptați care deveniseră clienții fideli ai poliției, despre copii care și-au abandonat familia adoptivă... care și-au urât părinții adoptivi după ce au aflat că au fost adoptați... care și-au căutat familiile de sânge după o anumită vârstă și au rămas acolo... care și-au tratat oribil familiile care le-au crescut... care și-au maltratat frații (eventual pe cei naturali, născuți de familia adoptatoare), de copii cu probleme majore de sănătate fizică și mentală, de caracter, de comportament...


Da, auzisem de toate, dar ziceam în sinea mea: ei, astea-s poveștile altora! Nu-nu, ele pot fi și ale tale!


Discută cu o prietenă care este deja mamă


Discută cu o mamă de sugar, mamă de preșcolar, mamă de școlar, mamă de adolescent, mamă de copil mare, mamă de fată, mamă de băiat, mamă de minor, mamă de major... Treci prin toate categoriile și vârstele, pentru că realitatea e alta la fiecare etapă de viață.

Cere-le să-ți spună despre problemele fiecărei vârste, nu cere de la ele doar povești despre cât de minunat e să fii mamă. Da, ți le va spune și pe acelea, că e minunat, dar nu asculta doar basme roz cu fundițe și îngerași, că acelea... vor fi rare!


Discută cu prietenii și cu rudele


Nu se știe cât de sinceri vor fi frații, verii, bunicii, mătușile... dar oricum le vei spune la un moment dat despre intenția ta. Primele păreri vor fi foarte diverse: unii te vor privi cu uimire, alții cu apreciere și admirație... Unii cu suspiciune sau îndoială că ai fi în toate mințile, alții cu o îngrijorare sinceră pe tema ”știi în ce te bagi?”, ”poți să știi ce iei?”, ”oare știi ce nimerești?”...


Unii te vor susține, alții te vor trage de mânecă. Totuși nu te baza că susținerea lor ar fi sinceră sută la sută. Unii poate știu cât de mult îți dorești tu să fii mamă și te vor susține necondiționat, chiar dacă au rezerve.


Când vei începe să vorbești despre planurile tale de a adopta, vei primi tot felul de reacții, și pro și contra. Vor începe să curgă tot felul de povești - 90% de cazuri din cele negative, despre adopții dificile, despre copii cu probleme, despre adopții nereușite – deci ascultă cu realism și detașare ce auzi. Nu le ignora!


Și eu am primit de la rude și de la prieteni sfaturi sub formă de povești pe toată perioada când analizam ideea adopției, dar, furată de gândul meu măreț, dornică să reușesc, le-am tratat cu oarecare indiferență, spunând că ”mie nu mi se va întâmpla asta!” sau ”la mine va fi altfel!


Ascultă: nu va fi altfel, va fi exact la fel!


Discută cu cei de la Protecția Copilului


Interesul unei astfel de instituții este să caute familii pentru un procent cât mai mare de copii din sistem și vor încerca să ”cosmetizeze” sau să mai”îndulcească” unele aspecte. Că deh, ceea ce au ei de oferit e un fel de ”marfă”, iar marfa cu mici defecte trebuie un pic aranjată din condei sau din penel pentru a o face mai atractivă.


Oricum cei de la Protecția Copilului vor fi cei cu care vei avea cele mai aprofundate și ma îndelungate discuții, dar nu te poți baza în totalitate pe informațiile oferite de ei, despre rolul de mamă de mai târziu. Multe le vei afla mai târziu, pe pielea ta, așa cum am pățit și eu!


Când devii tu mamă naturală, nu primești și un manual de folosire a copilașului care se naște din tine, dar, culmea!, în schimb există un ”manual al părintelui adoptiv” pe care cei de la Protecția Copilului ar trebui să ți-l ofere chiar din primele zile.


În faza de pregătire în vederea adopției, vei face chiar și un fel de cursuri de părinte adoptiv, un fel de lecții pe care un psiholog ți le oferă despre rolul pe care vrei să ți-l asumi. Dar sunt pură teorie, practica va spune altceva...


Discută cu ALT psiholog


Pe tot demersul dedicat adopției, vei avea multe întâlniri cu psihologii angajați la Protecția Copilului.


Mai bine le spui din start grijile tale, temerile tale, dubiile tale, pentru că, dornică să-ți reușească adopția (exact ca la un interviu de angajare, deci trebuie să dai bine!), vei încerca să pari chiar și ceea ce nu ești: mama entuziasmată, mama realistă, mama pregătită de orice, mama responsabilă, mama asumată, dar... îți spun eu, nu ești! E doar o ”mască” pe care o pune oricine când se duce la ”interviul de angajare”, pentru că, în interior, ești plină de dubii, de frici, de nesiguranță, pe care vei încerca să le maschezi ca să treci testul.


De aceea e mai bine să discuți despre asta cu alt psiholog, unul din afara sistemului. Plătește o consultație la un psiholog din oraș, discută pe șleau, cu bune și rele.

Cere psihologului să-ți spună povești reușite și povești nereușite, cu ce s-au confruntat alți părinți adoptivi, la ce te poți aștepta la diverse vârste.

Cere-i să-ți împărtășească din experiențele sale bune sau mai puțin bune, pentru că un psiholog a primit, la psihoterapie, multe cazuri de copii adoptați sau de părinți adoptivi, cazuri de succes sau de insucces.

El știe din interior situația, tu abia acum faci primii pași și poți fi orbită de dorință, de entuziasm, de bucuria pasului pe care vrei să-l faci.


Discută cu duhovnicul tău


La asemenea intenție, reacția oricărui preot va fi de admirație și laudă, că ceea ce faci este pe placul lui Dumnezeu, dar unii vor avea sfaturi înțelepte pentru tine, deoarece și la urechile lor au ajuns zeci de povești de toate culorile: și albe și negre...


Eu, după mai mulți ani de la pasul făcut - după ce am depășit faza de auto-admirație și auto-apreciere că vai, ce gest minunat și nobil am făcut - mi-am pus întrebările: Doamne, chiar a fost voia ta? Am eu dreptul să intervin în destin dacă:

  1. mie, femeia, nu mi s-a dat propriul copil și

  2. lui, copilului, nu i-a fost lăsată propria mamă?

Nimeni nu mi-a răspuns până acum la aceste dileme...


Fă deci o listă cu cine vrei (sau trebuie) să vorbești și începe interviurile. Ca să nu spui mai târziu că... nu ți-a spus nimeni!

#despreadoptie #vreausaadopt #adoptiiromania #adoptiecopil #mamaadoptiova #parintiadoptivi

43 views

Un blog despre copii adoptivi și mame adoptive

©2020 ADOPTIV.RO