#1 Înainte de a te decide să adopți: GÂNDEȘTE-TE BINE!
Updated: Mar 18, 2020
o decizie grea pe care trebuie s-o iei cu capul pe umeri, cu picioarele pe pământ, cu mintea limpede, detașată de emoții, privind într-o oglindă foarte realistă
Adopția e un act de voință, o faci cu discernământ, e o decizie de destin, o iei cu cap, cu responsabilitate, după un plan bine stabilit. Nu te trezești cu bebelușul plocon la poartă, ci bați chiar tu la niște uși pentru că vrei tu asta, deci trebuie să fii pregătită de orice.
Da, vei spune: nu-i la fel când rămâi însărcinată? Îți spune cineva ca va urma? Ei, nu-i chiar așa!
Când concepi un copil, rareori te gândești la toate consecințele... Durează câteva minute, nu? Auzisem cândva o vorbă care m-a amuzat: ”procesul tehnologic” e plăcut, e simplu, nu îți trebuie prea multe resurse ca să concepi un copil, dar ce vine după... mamăăă, ce poveste!
Când te decizi să iei copilul alteia, e mult mai complicat. Nu te trezești cu un ouț fertilizat în pântec dintr-o întâmplare nevinovată... Nu rămâi însărcinată după o noapte de amor... Nu alegi să te așezi la casa ta și să întemeiezi o familie.
Recunosc, când am luat decizia asta - și nu o dată, ci de două ori - am fost furată de mirajul poveștilor frumoase cu vacanțe la mare și sărbători în familie. Mi-am zis: am făcut atâtea în viață, cui le las, cine se bucură de ele, cui las casa, cui las afacerea, cui las numele, pentru cine muncesc? Vise, taică, vise!
Puteam foarte bine să spun că muncesc pentru mine, pot pleca în vacanțe și singură, pot să construiesc o casă și pentru liniștea mea de la bătrânețe, dar eu nu și nu, batman, batman! Vreau un copil!
Poate da, m-am gândit și la chestia aia cu ”cine o să-mi aducă un pahar de apă la bătrânețe?”, dar nu cred că a fost prima idee pe listă.
Visam un copilaș cu care să vorbesc, cu care să călătoresc, cu care să mă joc (că doar mai aveam și eu suflet de copil), căruia să îi ofer educație, și lucrușoare, și dulciuri, și vacanțe, și sărbători... și cum din pântecul meu nu apărea mogâldeața mult visată, în cele din urmă m-am gândit să cresc copilul alteia.
Nobil gest! spunea familia. Ce om minunat ești! spuneau alții. Ai un loc asigurat în rai! spuneau cei care auzeau ideea. Nu știi în ce te bagi... mai șopteau în barbă alții.
Adu-ți aminte acele vorbe din popor:
așchia nu sare departe de trunchi
sângele apă nu se face
ce se naște din pisică tot șoareci mănâncă
Le știam și eu, admiteam că sunt valabile, dar cine să le asculte? Și - vai! - cât sunt de reale!
Sigur, nu ai fi nici singura, nici prima, nici ultima persoană care adoptă. După ce ai să faci pasul, ai să descoperi că e plină lumea de părinți adoptivi, ba chiar și unele persoane despre care nu aveai asemenea informație - că au copii adoptați - se vor dovedi a fi din tabăra ta și îi vei privi altfel.
Tu urmează să iei un copil cu părinți, bunici, străbunici, stră-străbunici, cu o întreagă istorie personală. Un copil cu un fir trans-generațional necunoscut. Un copil cu alt ADN, cu alt sânge, cu alt arbore genealogic decât cel din care faci tu parte, cu alt background cultural, educațional, familial. Chiar dacă nu e conștient de ele, toate acestea fac parte din ”softul” nativ al copilului, e zestrea lui genetica, ereditară, cu care a venit pe lume.
Pune-ți singură zeci de întrebări și imaginează-ți cum va fi! Colorează visul în toate culorile: și în roz, și în gri și în negru! Nu te lăsa furată doar de iluzia sărbătorilor sclipitoare cu globuri, Moși Crăciuni și cadouașe sub brad!
Nu te gândi doar la aniversări fastuoase, la grătare în natură cu prietenii familiști, la vacanțe frumoase! Nu-ți imagina doar viitoarele întâlniri cu familia sau cu prietenele tale care au copii!
Ceea ce vrei să faci e un pic atipic vieții ”normale” de familie.
Deci, înainte de a decide să adopți, gândește-te bine! Foaaarte bine!
#cumadoptuncopil #adoptiiromania #adoptie #mamaadoptiva #parintiadoptivi #copiladoptat #copiladoptiv #copiiadoptivi #decesaadopti