ADOPTIA: vis sau coșmar?
Updated: Jun 25, 2020
Mă numesc Mira Dor. Sunt mamă adoptivă din 2012. Necăsătorită. Doi copii. Două fete. Amândouă născute de alte femei...
Povestea mea este în plină desfășurare, dar am să-ți prezint din mers tot ce am trăit, tot ce trăiesc și... cine știe ce voi mai trăi de acum înainte în dilema mea existențială: ADOPȚIA - PRO SAU CONTRA?
Dacă ai încercat tot ce se putea pentru a avea copilul tău și n-a mers, probabil te-ai gândit de multe ori la adopție.
Dacă ai de gând să adopți sau dacă ai făcut-o deja și treci prin situații similare, vei citi aici despre probleme cu care orice părinte adoptiv se confruntă la un moment dat și pe care (poate) nu ți le spune nimeni - sau poate nu atât de direct.
Mă adresez ție, viitoare mamă adoptivă, sau ție, veche mamă adoptivă, ca și mine, care ai trecut probabil prin aceleași probleme.
Eu le-am trăit pe toate pielea mea. Am suferit, am plâns, am tăcut rușinată, am cerut ajutor. Am abandonat sau m-am ridicat. Am sperat sau am disperat. Am înțeles sau am acuzat. Am urât sau am iertat. Am vrut să mor sau m-am tratat... Da, am trecut prin toate stările umane firești și nefirești.
Am greșit mult - și greșesc în continuare - pentru că nu sunt nici femeia perfectă, nici omul perfect, nici mama perfectă.
Nu îți voi oferi, în acest blog, soluții - pentru că nici eu nu le-am găsit încă, deși am bătut la toate ușile posibile și îți voi povesti despre fiecare în parte... Dacă pe parcursul poveștii, soluțiile vor apărea - căci încă mai sper asta! - fii sigură că ți le voi împărtăși de urgență.
Am adoptat doi copii. Două fetițe. Am avut parte de ani superbi în aceeași casă. Am cunoscut fericirea alături de ele, m-am tăvălit pe jos de râs, m-am jucat, m-am suit în copaci să culegem mere, am călătorit prin lume, le-am făcut căsuță în copac și tiroliană, am adunat cu ele căței și pisici abandonate, am umblat prin păduri după mure, ne-am zbenguit în mare, am râs la Disneyland sau am cules afine pe munte. Ne-am distrat la film, am mâncat pizza și înghețată...
...Dar apoi am avut parte și de ani oribili sub același acoperiș sau la depărtare una de alta, ani când am fost tratată ca o servitoare, ca ultimul om, ca un ”c***t”, ca cel mai mare dușman. Ani când am fost mințită, furată, părăsită, lovită sub centură, jignită, umilită, terfelită, abandonată, dată la o parte, înlocuită, amenințată... Da, de copilul adorat... de copilul adoptat...
O vreme... mi s-a spus ”mami”, mi s-a spus ”te iubesc”. Un copil frumos plângea la telefon dacă plecam de lângă ea chiar și o zi. Se cuibărea cu capul pe pulpa mea și-mi zicea să nu slăbesc niciodată că doar așa e pernuța ei mai moale... O fetiță superbă cu veleități de prințesă, căreia îi plăcea să danseze, să cânte, să joace baschet, să meargă cu rolele și cu bicicleta, o fetiță isteață care se făcea remarcată oriunde apărea... O fetiță care avea nevoie de o mamă...
Doar după 8 ani împreună, în ochii aceleiași fetițe, urma să devin:
mama care îi provoca silă
mama-dușman, mama-monstru
mama demnă de ură și dispreț
mama pe care nu o mai respecta și nu o mai asculta
mama pe care nu o mai suporta nici s-o vadă trecând prin fața ușii
mama pe care o abandona pentru o libertate falsă
mama pe care o înlocuia cu mame străine, tați inventați, familii de împrumut,
”Te iubesc” devenea ”te urăsc”, ”mami” devenea doar ”ea” sau ”aia”, ”când vii?” devenea ”pleacă tu”, ”dispari”, ”poți să mori”...
Pentru că m-am confruntat cu lucruri pe care nu ți le spune nimeni despre adopție, m-am gândit să ți le împărtășesc și ție, mamă adoptivă care citești aceste rânduri, cu sau fără aceleași probleme, sau ție, viitoare mamă adoptivă, ca să știi ce te poate aștepta.
Sunt opiniile mele, trăirile mele, suferințele mele, emoțiile mele, deci te rog să ții cont de faptul că acestea sunt doar experiențele mele personale.
Eu - cu norocul sau ghinionul meu...
Eu - cu povestea mea bună sau rea...
Eu - cu problemele mele...
Eu - cu greșelile mele...
TU? Poți avea altă poveste....
Tu poți avea alt fel de copil adoptiv, cu alt trecut, alt prezent, alt viitor...
Tu și copilul tău puteți avea alt destin decât mine.
Tu poți avea alte principii de viață inoculate în sânge din generație în generație.
Tu poate ai așteptat altceva decât mine de la copilul adoptat. Sau poate n-ai așteptat nimic, ci l-ai iubit, pur și simplu...
Tu poți avea alt background cultural, educațional, informațional...
Tu poți avea alt nivel de toleranță, de înțelegere și de iubire față de copil.
Tu poți fi mama perfectă.
Tu poți fi mama fericită care a reușit în adopție...
Sau poți fi și tu mama adoptivă care a clacat, mama-monstru, mama rea, mama dușman, mama imperfectă, ca și mine, și care nu mai găsește forța să lupte cu problemele creșterii copilului născut de altă femeie...
TU poți fi alt fel de mamă... EU sunt alt fel de mamă...
Nu ne comparăm destinele, copiii, metodele de educare și creștere, nivelul de iubire, gradul de succes sau insucces, vreau doar să-ți spun prin ce am trecut eu. Nu înseamnă că și tu vei trece prin asta.
Acum, când îți scriu ție, îți împărtășesc disperarea mea de mamă imperfectă, durerea mea de mamă singură, neîmplinirea mea de femeie care a eșuat... îți vorbesc despre furia mea de mamă abandonată de copilul pe care l-a adorat... îți vorbesc de greșelile mele... de jocul absurd al vieții care acum îți dă și, la un moment dat, poate să-ți ia totul înapoi...
Trăiesc într-un coșmar de câțiva ani și mă întreb când și cum o să se termine...
Lasă-mă, deci, să-ți spun povestea mea, exact așa cum a fost.. intră în articolele din blog și citește ceea ce cauți. Poate găsești acolo răspunsuri pe care nici mie nu mi le-a spus nimeni, cândva...
Adopția, ca și nașterea propriului tău copil, este o loterie. Sau e ca la cazino: poți câștiga sau poți pierde.
Cu drag,
Mira Dor
#adoptiv #adoptie #adoptat #copiladoptiv #parinteadoptiv #mamaadoptiva #mamasingura #copiiadoptati #copiladoptat #problemeadoptie #problemefamilie #despreadoptie